Se știe că programatorii se bucură de anumite beneficii care lipsesc din companiile din alte domenii. Spații de lucru confortabile, ceai, cafea și reduceri pentru abonamente de sport sunt printre cele mai cunoscute. Totuși, de multe ori, acestea nu sunt suficiente. În pofida condițiilor bune de lucru și a beneficiilor care nu sunt de neglijat, angajatorii din domeniul IT trebuie să le ofere programatorilor ceva mai mult pentru ca aceștia să fie cu adevărat motivați.

În ultima perioadă se vorbește foarte mult despre serverless architecture. Aceasta pare să fie abordarea momentului pentru dezvoltarea software. În acest articol voi încerca să ofer o descriere a ceea ce înseamnă acest concept și voi oferi un exemplu concret de implementare utilizând serviciile de cloud furnizate de Amazon.

OpenStreetCam JOSM plugin permite comunităţii să îmbunătăţească hărţile prin vizualizarea de imagini actualizate de tip street view. Imaginile street view sunt colectate de platforma OpenStreetCam și de asemenea, sunt disponibile prin intermediul aplicaţiei web OpenStreetCam și al editorului de hărţi.   Accesul la o sursă suplimentară de imagini gratuite ușurează procesul de cartografiere la distanţă și le permite utilizatorilor ca datele reale să se reflecte în hartă. Imaginile street view sunt utile pentru feature-urile de editare de hărţi care nu sunt vizibile din satelit: semnele de circulaţie, numerele caselor, staţiile de autobuz, punctele de interes.

Spre deosebire de alte domenii, IT-ul are o rată de progres extrem de accelerată, fapt care obligă specialiştii să studieze în permanență. Transpus în alţi termeni, un developer bun se află într-o cursă continuă de asimilare de noi cunoștințe, dar în acelaşi timp trebuie să îşi realizeze și sarcinile de lucru. Prefigurând R&D, standardul dezvoltatorului modern s-a transformat în L&D (learning and developement). Practic, viaţa unui developer bun este un permanent megatlon tehnic. Evoluţia tehnologică software în perioada '95-2005 avea un ritm diferit, tehnologiile erau dezvoltate doar de marii furnizori, - Microsoft, Borland, IBM, care dominau piaţă. Începutul de secol a fost întâmpinat de diverşi terţi cu o atitudine proactivă, astfel că spre sfârşitul primului cincinal au început să apară diverse componente dezvoltate de alţi furnizori. Perioada 2005-2010 a generat o adevărată explozie de tehnologie creată de terţi. Spre finele anilor 2015-16, viaţa unui developer a început să se transforme într-o adevărată competiţie de tip L&D. În prezent, doar developerii cu o capacitate excelentă de studiu, cât şi de lucru pot să se ridice la standardele pieţei de IT.

Este de necontestat azi faptul că proiectele de IT - fie că vorbim despre start-ups sau enterprise – influențează în mod pozitiv diferite industrii. Schimbările se pot face fie printr-un proces incremental, fie în mod radical. De obicei, dezvoltatorii și designerii sunt integrați doar în procesul incremental, dar ei pot să contribuie și prin inovație radicală - dacă procesul de lucru este structurat corespunzător. Propunerile designerilor modelează un produs digital, dar de cele mai multe ori doar la nivel de detaliu. Modul în care este structurată colaborarea cu product ownerul trasează un cadru invizibil în afara căruia ideile designerilor nu vor fi luate în seamă. Problema nu este că ideile nu sunt bune, ci că pun sub semnul întrebării concepte prea profunde din viziune. Procesul de concept design vine tocmai pentru a rezolva această problemă.

Ideea potrivit căreia norocul are un rol definitor în domeniul inovaţiei este destul de răspândită. Site-uri diferite ne oferă numeroase exemple de inovații semnificative despre care se afirmă că au luat naştere datorită unor circumstanţe întâmplătoare. Însă eu am altă părere. Pe scurt: serendipitate nu există. Da, știu… este o afirmație curajoasă. Totul depinde de felul în care definim serendipitatea. Fără a intra în discuții semantice, ceea ce doresc să subliniez este faptul că norocul are un rol şi o importanță mult mai redusă în acest domeniu decât se crede în general.

Acum câțiva ani, am participat la un team building în care a trebuit să tragem un camion de pompieri cu ajutorul unor frânghii. Aveam mai multe frânghii la dispoziție, așa că, împreună cu echipa mea, am hotărât să folosim două frânghii și să le legăm de partea din față a camionului, sub semnalizatoare, în unghi de 45 de grade, astfel: Și am tras, și camionul abia se clintea, și am tras… Trăgeam în două direcții cât de tare puteam, iar camionul abia se mișca. Apoi ne-am gândit: cum putem face altfel? Am legat frânghia de partea din față în centru, și am decis să tragem cu toții într-o singură direcție. Văzându-ne, facilitatorul team buildingului ne-a sfătuit să avem pe cineva în camion cu piciorul pe frână.

Una din preocupările firmelor de astăzi este cum să își motiveze angajații pentru a deveni mai productivi și satisfăcuți la locul de muncă. Și pentru că nu este o sarcină ușoară, încă se caută soluții: de la abonamente la sală, abonamente de parcare, la compensații financiare, bonificații sau team bulidinguri. Dacă ești angajat al unei firme, sarcina aceasta revine departamentului de HR. Dar ce se întâmplă atunci când nu ai un șef? Când tu ești propriul tău stăpân, când ești consultant, freelancer sau pur și simplu faci home office?